Oana – Maria Popescu
Jacob Levi Moreno, “inventatorul” psihodramei, spunea despre psihodrama ca este o metoda de a ajuta oamenii sa devina mai creativi. Aplicatiile sale practice sunt in domenii diverse, in psihoterapie, educatie, sanatate, afaceri, psihologie organizationala. Sunt integrate diferite nivele ale fiintei umane: gandire, intelect, imaginatie, sentimente si actiune. Aceasta abordare a dezvoltarii umane, originata de Moreno, este un instrument puternic de conceptualizare a conexiunilor in toate tipurile de relatii si orice forma de grup, constituita pentru indiferent ce scop.
Sub indrumarea unui psihodramatician, cunoscut sub numele de “regizor”, se realizeaza improvizatii “teatrale”. Scenariul este scris minut dupa minut, rezultand din ceea ce se intampla atunci pe scena. Membrii grupului iau parte activa la dramele celorlaltora, si astfel membrii grupului genereaza si experientiaza noi comportamente si modalitati de gandire inainte de a trebui sa se confrunte cu ele in viata de zi cu zi. Consecintele pot fi examinate si se iau noi decizii care pot fi apoi aplicate in cotidian.
Metoda psihodramei permite imersiunea in lumea subiectiva fara a se emite judecati de valoare. Astfel frustrarile si dorintele pot fi puse in scena, ducand la experientierea unei mai mari liberatti. Traumele, doliul neprelucrat, diverse probleme psihologice pot fi asadar prelucrate. Se dezvolta imaginatia si intuitia, si “viitorul posibil”este testat.
Formatul clasic al psihodramei este acela in care, in cadrul unui grup, fiecare este “terapeut”, sprijinind protagonistul sau persoana a carei poveste este urmarita. Regizorul alege un protagonist, alte persoane joaca rolurile din povestea protagonistului, apoi se discuta despre ceea ce s-a intamplat la punerea in secna. Ceea ce are rol terapeutic este extinderea repertoriului rolului si a accesului la spontaneitate. Este un laborator al vietii reale, asa ca indiferent de rolul in care in viata nu ai acces, care iti este blocat dintr-un motiv sau altul, in psihodrama ai ocazia de a-l experientia, si poti realiza care sunt blocajele, unde trebuie sa iti asumi responsabilitatea. Si adesea exista o forma de catharsis. Atat protagonistul cat si ceilalti participanti isi intra in rol, si totul pare ca se intampla in realitate. Este ceva cu totul diferit de “terapia prin cuvinte”.
O tehnica psihodramatica este oglinidrea, a vedea pe altcineva jucandu-ti rolul, iar o alta este dublul, in care participantii la grup au ocazia de a sta in spatele protagonistului si de a vorbi ca el, pentru a-l ajuta sa clarifice si sa spuna lucruri pe care nu le-a putut spune. Protagonistul la randul sau poate corecta cele spuse de grup.
Scena poate infatisa de exemplu ceea ce se intampla intr-o familie in timpul unui divort. Se realizeaza punerea in scena a situatiei in care parintii spun grupului familial ca planuiesc sa divorteze. Personajele ar putea fi mama, de aproximativ 40 de ani, tata, de aproximativ 50 de ani, bunica (din partea mamei) in varsta de 60 de ani, fiica de 16 ani si fiul de 14 ani. Intr-o asemenea punere in scena se poate urmari alianta intre mama si mama ei, intre copii si unul din parinti, cine este invinovatit pentru divort, daca copiii se simt responsabili, cum este comunicarea intre membrii familiei, cum sunt exprimate sentimentele in cadrul familiei, ce roluri sunt jucate intrafamilial, cine ofera sprijin sau nu, cum sunt rezolvate problemele familiale, si asa mai departe.
O alta modalitate de a utiliza tehnicile psihodramatice este in cadrul sociodramei, in care persoana are posibilitatea de a se proiecta intr-o anumita tema, iar tema este pusa in scena fara sa existe un singur protagonist. Fiind o poveste mai generica, oricine poate fi protagonistul.
Variate tehnici imprumutate din psihodrama sunt utlizate in diverse alte tipuri de terapie. De exemplu inversiunea de rol, utila in medierea conflictelor. Persoana in cauza vorbeste adoptand rolul persoanei cu care se afla in conflict. Aceasta ajuta la schimbarea perspectivei.
Consultanta organzationala apeleaza la tehnici psihodramatice in dezvoltarea echipelor, in training-ul managerilor sau in supervizare, prin simularea anumitor situatii. In psihoterapie psihodrama este utila in special pentru a lucra cu regresia, astfel incat in final clientul sa poata functiona ca adult independent. Profesorii si alte persoane din domeniul educatiei utilizeaza psihodrama atat cu adultii cat si cu copiii pentru a integra materialul predat. Consultantii financiari folosesc tehnici psihodramatice pentru a auta clientii sa se gandeasca la situatia lor financiara.
